Rurac Dan - Amintiri în palme

verbal.

Povestește la

mii de pereţii

cât de rău te simți.

Ei vor crede.

Ei te simpatizează.

Numai pe mine deja

Prea mult m-a durut..

Și este prea târziu

Și-mi e prea dureros

pentru a mai spune ceva ţie…

Știi....

Nu…

Nici într-o măsură nu conştientizezi

Cum

Capilarele dinăuntru erau sfâșiate ca mătasa..

Tot Ce-i mai cald, mai strălucitor…

Am aruncat

În urnă....

Nimeni nu a venit la înmormântarea ta.

Pentru că ai murit.

Pur și simplu

înăuntrul meu.

Tu

Ai

Murit…

* * *

Universul îmi dăruie nopţi fără somn,

Speranţi fără aripi, poezii fără text,

Prea multe dureri pentru cap,

Cuvânt sec,

O clipă minusculă pentru să dorm.

Universul mă face pustiu la cuvinte

Din zori până-n seară mă clatină-n gând

Morsoc goliciunea cu aspra mea minte

Catânduşi norocul cel blând..

De-aş fi putut…

De-aş fi putut uita eu viaţa mea trecută

De-aş fi trăi-o ca un copac

N-aş fi afectat de-o maladie acută

M-aş impodobi cu întuneric întregul veac..

Aveam o stea strălucitoare' n suflet

ce veşnica lumină-mi emăna..

***

Din depărtări cu haos nevăzut

Din inchisori cu frig iernatic

Treceai cu faţa îngerului căzut

Mergeai cu pasul antipatic.

Stricai sistemele pasive

Urcai în capul tulburat

Ştergeai cuvinte agresive

Şi emănai îmbat…

***

Uită....!

Uită pe-acei

De cine-ai fost uitat

Lasă-i pe-acei

De cine-ai fost lăsat.

Închide-te de-acei

Cine de tine s-a închis

"Omoară-i" pe-acei

De cine-ai fost ucis.

Fii solitar

Ca praful de pe cărţi

Nu sta pe loc

Răsfrânge-te în părţi!

Fii toxic

ca iadul invidioşilor

Şi bun…

Ca inima moşilor…

Iubeşte aşa

Cum nimeni n-a iubit

Gândeşte aşa…

Cum nimeni n-a gândit

Fii om…

Şi-atât…

Greutăţile sunt un proces verbal…

În spaţiul al tău rural…

Fii singur....

***

Copilăria deveniseră o podoabă greu negociabilă.

Sufletul este aspiraţia vizualităţii remarcabile.

Tu – devii o nălucire fără de preţ

Omul – e o simplă călătorie atomilor dispreți…

* * *

Topeşte-mi gheaţa inimii, iubito

Păzeşte-mi sufletul înflăcărat..

Iartă-mi răceala spiritului, iubito

Fii, ca Soarele…cald şi curat..

* * *

Aştept să vii în noaptea fără somn

La căpătâi…

Să-mi spui cât de mult ţi-a fost dor

De mâinele şi ochii

Obosiţi…

***

Vei fi uitat…

Vei fi uitat ca şi acele zile

Când greutatea din ochi

Îţi alunga

Fantomul sclav de fericire

Şi cenuşie nălucire-ţi adăuga

Pe faţa spectrală…

Vei fi cândva atât de singuratic

Că nimeni nu-ţi va auzi chemarea

Nici cărţile poetului antic

Nici oceanul cu adâncimea lui cea mare…

Tu vei iubi

Dar nu vei fi iubit

De cei

Pe care cel mai mult iubesţi…

* * *

Toamna caută iar chipul său în sumbre priviri

Amestecând cu buzele de sânge plumbi năluciri

Ce sclipeau ca scânteele apusului fulgerător

Prin prisma întunericului copleşitor.

***

Târzie toamnă…Amorţesc copacii

Dezgust total s-aşează pe pământ

Urme de soare – falsă aparenţă…

Ce este ştersă cu lacrima de vânt…

Figuri străine cu privirea veştedă

Şi ochi cu licăriri fără de viaţă

O lungă anarhie friguroasă…

Cu cuget molipsitor…

* * *

Mă trezesc şi soarele-i negru

Ca cearсănele sub ai tăi ochi

Chiar şi sufletul este ponegru

Când mă scol, auzind slova şi

Zărind ale tale unghi

Pe poala cerului îngândurat....

* * *

Fum de tutun

În camera pustie

Un singur glas

O singură iubire

Eu nu te las

Tu ești a mea murire

Un pas ș-un pas

Spre tine,

Doar spre tine…

***

Prea târziu la libertate

Prea devreme pentru acte

Societate..

Bănci şi rate..

Şi familii destrâmate.

***

eu stau pe loc dar mintea mea fuge departe, fuge să scape

obraji de lacrimi uscate

nu plânge, nepoate,

zâmbeste, trec toate…

Şi viaţa asta e ca un lift blocat uneori

În întuneric nu mai văd culori

gânduri mă frământă ca pe cozonaci

strigate de luptă pentru fraţii daci…

***

Şi zic timp, te rog, mai stai lângă mine

Că te simt mereu fugind şi nu e bine

Mai vreau să zic câte ceva celor care

după atâtea lovituri au rămas în picioare.

***

Mă tem că e sfârșitul, că totul pare clar

Câteva regrete, preferam să nu le am

Îmi amintesc când n-aveam griji sau fapte

Aveam doar griş cu lapte…

***

Sunt fericit…pentru simplu fapt

că mai prind un răsărit

sub acelaş cer albastru nemărginit.

De ceva timp recunăscător pentru

tot ce mai am de trăit…

Şi fie foame sau frig,

Îmi las amprenta asupra lumii prin ce simt.

Fac asta de când eram copil mic.

Acum sunt un copil mai mare.

Ştiu că dorinţele s-ar împlini

Prin pasiune şi răbdare.

Ce am sădit de mult -

Culeg acum – şi asta-i liniştea mea.

Nici nu credeam c-o să apuc să simt asta cândva.

Mulţumesc, mare spirit,

Pentru că sufletul meu e sărbătoare.

Cade prima ninsoare

Şi toate cele ce sunt -

Sunt ale tale.

Mulţumesc marelui spirit

Pentru viziuni şi pentru îndrumare.

Sunetul tobei trezeşte,

Duhul dansează cu mâinile-n aier

Şi cântă:

Unii plâng, unii râd,

Unii cad pe pământ.

Cântă… Presiunea de tunete

Prinsă în spirale de vânt,

Cântă…şi hora se-nvârte,

Pieilii roşii să cânte,

Cântă.. în fum şi culori,

Oameni pierduţi printre umbre…

Ca o luntre de mestreacăn

A pluti mereu pe apă.

Sunt caseta cu poveşti

Şi o ascultam odată.

Azi nepoţii se mai ĵoacă,

Bucuroşi – prima zăpadă

Şi le scriu aceste versuri,

Sper, cândva o să le placă.

Fie viaţa luminată,

Chiar de calea întortocheată,

Fie vatra încălzită

Cu miros de ţuică fiartă,

Fie haina mea purtată,

Fie casa fermecată,

Fie traiul lor mai dulce

Cu aromă de pară coaptă,

Fie piesa mea cântată

Peste vremuri înc-odată,

Fie strofa recitată,

Fie vocea tremurată,

Fie scrisă pe hârtie,

Fie pusă într-o ramă,

Fie scrijelită-n scară

Şi pictată peste şcoală....

***

Lovit ca de pinteni, merg înainte

Chiar şi când tot ce am e o supă de linte

Lovit ca de flinte că viaţa trimite

Mai des la război, mai rar la plăcinte.

Cuvinte lipsite nasc dorul lor,

Destinul e drumul amăgitor

Şi fiecare om e un călător,

Ce lasă nişte semne şi e trecător.

***

Şi …alte drumuri ş-încercări

Credeam că n-am de ales

Ştiam că am doar o şansă…

Asta-i tot ce-am înţeles.

Puţin refuz ce-l primesc

Atunci când decide soarta

Se urcă toţi în tren

Dar destinaţia e alta…

***

Viaţa e cruntă, acum probabil e căruntă

Sper că e bine şi o sărut dacă m-ascultă

Şi ştii, fine, cât încă o să mai scriu

Asta e pentru toţi pe care i-am înţeles mai târziu…

***

Viaţă sau politică?

Politică şi viaţă....

Omul e-o peliculă,

Un boţ de lut pe gheaţă.

Omul ştie legile

Politica – le scrie

Traiul e-o culegere

De rele şi de bine.

Omul duce zilele

În spectre liniale

Politica – în filele

Cu fibrele bănare.

Omul doar prin muncă

Îşi câştigă de --">